Trăim într-o lume a tehnologiei care progresează cu o viteză uluitoare. Suntem continuu invadați de informație, de o manieră pe care nici cei mai intuitivi vizionari nu ar fi putut-o anticipa în urmă cu mai puțin 3 decenii. Specialiștii ne spun că în fiecare zi , cel puțin din anul 2003 încoace, este generată o cantitate de informație egală cu tot ce a creat omenirea în total în cei 1.000 de ani ce au precedat era informațională. Creșterea exponențială a noilor aplicații, posibile datorită Internetului, reformează fundamental mediul social, economic sau cultural în care trăim, și în primul rând pe fiecare dintre noi.
Calculatorul și mai recent telefonul mobil au devenit parte integrantă a existenței noastre cotidiene, ne-au simplificat viața pe multiple paliere, ne-au ajutat să cunoaștem mai bine lumea în care trăim și să ne conectam unii cu ceilalți pe întreg mapamondul.
Din păcate însă, nu toată lumea alege să folosească noile tehnologii cu bună-credință, pentru interesul comun al societății. Internetul a devenit un spațiu virtual în care se descarcă frustrări, se militează pro și contra ordinii sociale sau se derulează conflicte. Câmpul de război s-a mutat în mediul online.
Internetul în sine nu este bun sau rău, emoțional sau partinic, ci doar o tehnologie care este folosită de către oameni. Fiecare utilizator își proiectează în spațiul virtual propria ființa, cu bagajul său mental sau emoțional. Însă cu cât o tehnologie este mai puternică atunci când este folosită corect, conform scopului pentru care a fost creată, cu atât ea este mai nocivă atunci când este folosită în mod abuziv. Scriitorul François Rabelais (1494–1553) era de părere că Știința fără conștiință nu este decât o ruină a sufletului
Asistăm în prezent la o nouă reinventare a crimei organizate, receptivă la potențialul extraordinar al rețelelor de comunicații și informaticii, de la infracțiuni minore până la furturi spectaculoase, sabotaje și deturnare de fonduri.
Conturi false, manipulare globală în scop politic sau de marketing, precum și multe alte modalități de a eluda legea, sunt posibile în prezent datorită rețelelor de comunicare în masă. Activitățile ce țin de criminalitatea cibernetică vor provoca pagube de 2.000 de miliarde de dolari până în 2019, potrivit estimărilor analiștilor de la Juniper Research.
Viteza cu care a progresat tehnologia în ultimii ani ne-a găsit lipsiți de o protecție adecvată în fața celor care, la adăpostul uneori ocult al mediului virtual, fură, agresează sau șantajează. Oamenii se văd neputincioși în a se apăra de un adversar din ce în ce mai periculos tocmai pentru că este invizibil și nu poate fi confruntat.
Profilul real versus Profilul virtual
Apariția internetului și dezvoltarea comunicației online au creat ceea ce numim în prezent profilul virtual – adică un nou tip de personalitate a utilizatorului care își creează, ca într-o poveste, o imagine personală, de cele mai multe ori, fundamental diferită de personalitatea sa reală. Din punct de vedere psihologic, majoritatea indivizilor își proiectează asupra acestui profil trăsături de caracter, identități, la care nu pot sau nu cred că pot aspira în viața reală. Profitând de fluiditatea și anonimatul pe care îl conferă comunicarea online, aceștia își proiectează asupra noii identități comportamente, vise sau speranțe neîmplinite.
Profilul virtual în sine nu reprezintă neapărat un lucru negativ, decât în măsura în care acesta începe să dea expresie celor mai ascunse frustrări sau nemulțumiri ale utilizatorului. Nenumărate studii de psihologie realizate în ultimii ani demonstrează că utilizatorul cu un caracter emotiv, instabil și agitat va dezvolta, în mediul virtual, o imagine complet deformată a eului său real.
Acest adevărat Eu imaginar tinde la a compensa neajunsurile sociale și afective din viața reală prin asumarea unor noi roluri – justițiar, revoluționar etc. Victimele comportamentului online adictiv sunt, de regulă, indivizi cu un nivel de autoapreciere scăzut, influențați de factori de personalitate, ca de pildă, timiditatea, suspiciunea sau anxietatea.
Sistemele de valori morale care au guvernat omenirea ultimelor milenii se dezintegrează treptat în mediul online, unde nu mai subzistă limitele normative anterioare. În lucrarea sa The Technological System, publicată în 1980, sociologul Jacques Ellul arată că nu se mai poate vorbi de un control al factorilor economici, sociali, politici sau religioși asupra tehnologiei, iar această stare de fapt creează o libertate individuală, greu de gestionat, în afara cărărilor bătătorite ale regulilor de conviețuire.
Onoarea și Reputația – drepturi fundamentale ale omului
Orice persoană are dreptul de a fi apreciată în societate conform meritelor sale. Codul Civil român, în acord cu convențiile internaționale privind drepturile omului, consacră expre acest principiu în art.72, prin care stipulează că Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia.
Dreptul la protejarea reputației este un drept fundamental care este garantat de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind un element care ține de viața privată. Având rolul de a apăra personalitatea, normele ce protejează onoarea, demnitatea și reputația profesională sunt de o necesitate stringentă – omul fiind valoarea fundamentală a societății.
Generic definită ca fiind reflectarea calităților profesionale ale persoanei în conștiința socială, însoțită de aprecierea pozitivă a societății, reputația este o trăsătură importantă a personalității sociale a fiecăruia dintre noi. O bună reputație aduce cu sine respectul comunității, generează o poziționare favorabilă atât în plan profesional, dar și personal, determinând într-o mare măsură calitatea existenței noastre, măsura în care ne simțim împliniți și fericiți.
Omul este un animal social. Nimeni nu poate supraviețui în afara comunității, de aceea relația cu aceasta este fundamentală pentru existența noastră. Iată de ce modificarea opiniei publice despre noi poate conduce la o deteriorare a relațiilor interumane, la pierderea oportunităților de dezvoltare personală, mergând până la nefericire sau boală, în cazuri mai grave
Răspândirea de afirmații defăimătoare pe rețelele sociale
Aprecierea socială fiind o chestiune subiectivă, poate fi influențată de numeroși factori, dintre care cel mai important este modul în care sunt interpretate faptele noastre și impactul social al acestor judecăți de valoare. Fiecare comunitate are un sistem de valori morale, care caracterizează starea de echilibru a acesteia, la un moment dat. Lezarea onoarei și reputației reprezintă din păcate un fenomen social foarte frecvent. In societățile totalitare sau autoritariste manipularea prin calomnie a constituit de milenii încoace un instrument eficient pentru îngenunchierea opozanților sistemului.
Răspândirea de informații defăimătoare despre persoană a dobândit noi valențe în condițiile actualei tehnologii. Bârfe locale, care se discutau în urmă cu doar câteva decenii în agora comunității, sunt transmise astăzi în timp real pe întreg mapamondul. Volumul informațional cu care suntem bombardați în fiecare clipă din momentul în care intrăm în spațiul virtual, îi împiedică pe majoritatea utilizatorilor, chiar dacă sunt de bună-credință, să realizeze judecăți de valoare obiectivă – în care să examineze credibilitatea informației.
Tocmai acest impact social exponențial mai mare al răspândirii informațiilor, raportat la perioada anterioară Internetului, poate distruge existența unei persoane, de aceea se cuvine a asigura o protecție mult mai eficientă a dreptului de onoare și reputație.
Asistăm zilnic la certuri, bârfe și comentarii pe rețelele sociale. Critici și reproșuri, supărări și împăcări – relații a căror dinamică era cunoscută doar în cadrul limitat al căminului sau locului de muncă, se derulează în prezent live, spre deliciul privitorilor, surclasând deja clasicele telenovele.
Ceea ce diferențiază în plan juridic această flecăreală neobosită, este însă gravitatea și impactul afectiv – emoțional pe care îl au asupra onoarei și reputației celui vizat. De la o simplă ceartă până la hărțuire nu este o cale atât de lungă. De la o judecată de valoare până la calomnie, de la un reproș, la insultă de multe ori nu mai e decât un pas.
Legiuitorul se vede neputincios în fața avalanșei de nemulțumiri generate de această stare de fapt. Momentan, sistemul juridic tradițional, formal și lent face față cu greu necesității de a restabili echilibrul social încălcat prin excesul de opinii. Practica judiciară a preluat controlul cu cele câteva instrumente juridice pe care le are la dispoziție, pentru a încerca să realizeze o oarecare compensare a prejudiciilor cauzate prin lezarea onoarei și demnității.
Justiția și protecția Dreptului la reputație
Ce putem face, așadar în cazul în care ne-a fost vătămată onoarea sau reputația pe rețelele sociale?
Protecția reputației e văzută din punct de vedere juridic ca o limită a libertății de exprimare, ceea ce a condus în decursul ultimilor ani la abrogarea articolelor din Codul penal ce sancționau insulta și calomnia ca fapte penale. Fără a intra în considerații teoretice privitoare la oportunitatea cestei măsuri legislative, doresc totuși să precizez că această împrejurare a îngreunat mult demersul celor afectați de afirmații defăimătoare (atât în spațiul real, dar și în cel virtual) pentru limitarea acestor vătămări și pentru repararea morală și patrimonială a reputației astfel lezate..
În prezent, cel păgubit are la dispoziție atât căi legale din Dreptul civil, cât și din dreptul penal.
In Dreptul penal , organele de urmărire penală pot fi sesizate prin evocarea textelor ce reglementează amenințarea (art. 206 din Codul Penal), șantajul (art. 207 din Codul Penal) sau hărțuirea (art. 209 din Codul Penal)
Amenințarea cibernetică reprezintă un aspect foarte important al hărțuirii din mediul virtual. De regulă, amenințarea intenționează să inducă o stare de nesiguranță, și teamă care pot fi accentuate și prin faptul că de multe ori agresorul nu poate fi identificat
Șantajul cibernetic este amenințarea are ca scop dobândirea unui folos material sau de altă natură, în schimbul nedivulgării in mediul on-line a unor informații sau imagini/filme compromițătoare
Hărțuirea cibernetica se poate realiza prin trimiterea de e-mail-uri care conțin amenințări sau remarci sexuale, șicanări ale victimei, cu scopul ca aceasta sa devina fie „un subiect ridicol pe forumuri” sau cel al „umilirii publice” prin declarații false, cât și publicarea online de videoclipuri sau poze personale fără acordul persoanei .
Demersul penal poate fi dublat și de o cerere de solicitare de despăgubiri cu caracter patrimonial – daune morale pentru prejudiciul suferit.
În Dreptul Civil, un prim pas pentru eliminarea afirmațiilor defăimătoare ar fi acela de a notifica proprietarul site-ului sau rețelei sociale care găzduiește contul agresorului, pentru ștergerea afirmațiilor ori articolelor respective, sau chiar blocarea accesului în rețea al acestuia.
În situația în care aceste mijloace nu au dat rezultat, petentul se poate adresa justiției cu o cerere în răspundere civilă delictuală, prin care poate solicita atât înlăturarea textelor defăimătoare cât și daune morale, pentru prejudiciul adus onoarei și reputației.
Jignirea în public a unei persoane este sancționată și contravențional. deoarece lezează demnitatea și onoarea acesteia, conform prevederilor Legii nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice. [1] Întrucât instanțele din România au admis în practica judiciară recentă că pagina de Facebook este „spațiu public” nu privat, profilul unei persoane, chiar daca este accesibil doar unui grup restrâns de persoane – este public, in condițiile in care oricare dintre „prieteni” poate distribui informațiile postate
Persoana vătămată poate astfel sesiza Poliția care îi poate aplica contravenientului o amendă pentru încălcarea normelor de conviețuire socială. Chiar dacă acesta nu este un remediu cu o forță mare de constrângere, poate avea totuși valoarea unei atenționări ,care eficient popularizată va împiedica și alte agresiuni posibile ale făptuitorului, creând un impact social în mediul de viață al acestuia. .
Ca o concluzie
Reputația se câștigă greu și se pierde foarte ușor, mai ales în conjunctura informațională în care trăim. Nimeni nu poate susține că este cu adevărat pregătit emoțional cu această confruntare mondială de judecăți de valoare, accentuată și de diferitele sisteme culturale naționale. După milenii de evoluție separată, omenirea a început să comunice, să își compare modul de viață, să aprobe sau să dezaprobe.
Este practic imposibil să mai sancționezi toate devierile comportamentale și opiniile contrare. Paza bună însă trece primejdia rea. Putem în primul rând preveni apariția unor astfel de situații, protejându-ne identitatea virtuală. Putem evita să răspundem conflictului cu conflict. Și putem încerca să examinăm fără patimă și opinia celui care defăimează, pentru că în majoritatea situațiilor, mai ales când e vorba de oameni obișnuiți astfel de lucruri nu se petrec din senin.
Am intrat într-o epocă de devenire în care e nevoie să învățăm autodeterminarea. Să învățăm să îi vedem pe ceilalți, să fim mai toleranți și să ne cenzurăm pe noi înșine. Să întoarcem uneori și celălalt obraz în buna tradiție creștină, chiar dacă ne simțim nedreptățiți. Să gândim mai mult în termeni de Noi, decât de Eu
Și să privim cu speranță către un viitor pe care îl putem construi împreună înțelegând și prețuind diferențele care ne fac pe fiecare unici .
[1] este contravenție „săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice”
